O iubire poate schimba o viață. Uneori nu pentru că rămâne – ci pentru că pune sub semnul întrebării tot ceea ce credeai că știi despre tine însuți.

La cincizeci de ani, Silviu crede că își cunoaște viața. Și-a construit ceva al lui, cunoaște responsabilitatea, pierderea și noile începuturi – dar și siguranța unei relații de lungă durată, în care multe au rămas, numai pasiunea nu.

Apoi apare Fernando.

Un medic. Inteligent, intens, contradictoriu. Un bărbat care, într-un timp foarte scurt, creează o apropiere ce pare mai puternică decât tot ceea ce fusese înainte.

Dintr-un mesaj se nasc conversații zilnice. Din conversații se nasc călătorii, promisiuni și planuri. Din dor se naște imaginea unei vieți împreună.

Dar, cu cât Fernando se apropie mai mult, cu atât devine mai greu de înțeles.

Între o tandrețe ieșită din comun și retrageri bruște, între mari promisiuni despre viitor și o distanță tulburătoare, Silviu începe să-și consume tot mai mult energia încercând să păstreze lângă el un bărbat care, în același timp, îi dă sentimentul că, în sfârșit, a ajuns acasă – și că poate dispărea în orice clipă.

Când Fernando ajunge, în cele din urmă, în Elveția, viitorul lor împreună pare mai aproape ca niciodată.

Câteva zile mai târziu, nimic nu mai este cum a fost.

În toate viețile mele este un roman despre o iubire de o intensitate ieșită din comun, despre dependență emoțională, speranță, teamă și tentația periculoasă de a încerca să salvezi un alt om.

Dar, în esență, această carte vorbește despre altceva: despre cât de ușor te poți pierde într-un alt om – și cât de greu este ca, după aceea, să te regăsești pe tine însuți.

Ce rămâne dintr-o iubire atunci când omul pleacă – dar ceea ce a schimbat în tine rămâne?