Viața Sfintei Agafia de la Mănăstirea Cușelăuca, pustnica răbdării și mama tăcerii, cum  a fost numită de ieromonahul Iachint de la Mănăstirea Vlădiceni-Iași, colaboratorul meu, este  dovada că sfințenia se naște în  tăcere, în  răbdare și în patul suferinței. Viața acestei Cuvioase, care a fost imobilizată de la vârsta de 6 ani până la 54,  e mărturia că răbdarea nu rămâne nerăsplătită. Ea arată că mucenicia nu înseamnă totdeauna moarte sângeroasă.Mucenicia ei tăcută arată că lacrimile devin izvor de lumină. Ea  a primit suferința ca pe o cruce, la vârsta de doar 6 ani cazând într-o fântână părăsită, căutându-și părinții plecați în pelerinaj, și rămânând acolo vreme de 3 ani,  la mila  Domnului. Întoarsă acasă, după ce e găsită de un păstor, patul ei devine  un altar de jertfă. Neputința trupului său  o face „vas al harului dumnezeiesc”.

La  12 ani , copila Agafia Maranciuc ascultă chemarea tainică a Maicii Domnului și merge la cea mai săracă mănăstire din Moldova veacului XIX, la Cușelăuca, în raionul Șoldănești. N-a ieșit în lume, dar Cerul a coborât în chilia ei, vizitată de oameni aflați în necazuri și-n neputințe diverse. N-a ținut predici și n-a scris tratate, dar a făcut din viața ei o Evanghelie tăcută și un model pentru noi toți.

  A săvârșit Dumnezeu prin ea multe minuni,  vindecând orice boală și neputință, din fragedă tinerețe chiar, dar mai presus de acestea ea însăși a fost o minune continuă, care ne arată că „Duhul suflă unde vrea” și că  omul se  poate desăvârși și în slăbiciune, în neputințe.

La 9/22 iunie 1873, Cuvioasa Agafia trece la Domnul, lăsând un testament nescris, pe care maicile și ulterior toți credincioșii ce merg la mormântul ei îl îndeplinesc, rostogolindu-se pe mormânt, după îndemnul ei. Gest surprinzător și șocant pentru unii, poate. Dar rugăciunile se împlinesc și oamenii pleacă tămăduiți. 

 Deshumată în anul 1998 și canonizată în 2016, Fericita Agafia Maranciuc este cinstită oficial ca  MAICĂ DUHOVNICEASCĂ și Cuvioasă desăvârșită. De atunci, TV Moldova surprinde anual  cinstea primită de la credincioșii din Moldova și din țările limitrofe. Datorită Cuvioasei, Mănăstirea Cușelăuca  a devenit tot mai cunoscută și a progresat pe toate planurile.

 Cartea de față prezintă numeroase mărturii ale cinstirii ei de către poporul credincios, minuni de ieri și de azi, săvârșite  nu doar la racla și la mormântul său, ci și de la distanță, prin citirea acatistului său și folosirea uleiului de la candela sa și  a altor relicve sfinte. 

 Lucrarea ne arată că sfințenia e accesibilă tuturor și că minunile ne arată cât de aproape poate veni Dumnezeu de omul credincios.

 Așadar, cititorul va înțelege mai bine cum se poate ridica pe culmile sfințeniei, prin sprijinul sfinților, care sunt  vii și după moartea lor în Domnul, nefiind doar niște nume în calendar. Cum poate să și-i facă prieteni și cum poate trăi minunea prin prisma credinței personale. Istoria mănăstirii prezentate poate stârni curiozitatea organizării unui pelerinaj la Cușelăuca, unde Sf. Agafia  ne așteaptă  pe toți cu iubire și milostivire, gata să-și împlinească promisiunea, aceea de a ne fi  mijlocitoare la Cer. De asemenea, la finele cărții, este adăugat  și acatistul  Sf. Cuvioase Agafia. Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne, ajută-ne și ne miluiește! Amin!