Secolul  XX - remarca  Papa  Ioan  Paul  al  II-lea  –  a  adus  mari progrese  în  domeniul  economiei  și  al  tehnologiei,  dar  și  o  involuție nemaicunoscută  până  acum  a  relațiilor  dintre  oameni.  În  urmă  cu  36  de  ani, odată  cu  încheierea  Războiului  Rece,  Francis  Fukuyama  –  în  cartea  „Sfârșitul istoriei” –  considera  că  democrația  liberală  era  „punctul  final  al  evoluției ideologice a omenirii‖. Dar în 2022 el revine cu un articol publicat în New York Times („Sfârșitul sfârșitului istoriei‖) în care recunoaște că teza sa din anii '90 – victoria  definitivă  și  totală  a  democrațiilor  liberale  –  fusese  prea  optimistă.  În opinia  noastră,  unul  dintre  motivele  care  au  dus  la  prăbușirea  atât  de  rapidă  a democrațiilor liberale este absența unei paradigme (științe) adecvate gestionării conceptului de libertate. Știința materialist-pozitivistă actuală consideră că doar materia  este  apanajul  științei;  spiritul  este  nedemn  de  cercetarea  academică, fiind  lăsat  în  seama  filozofiei  și  a  religiei.  Dar  știința  materialist-reducționistă este  potrivită  pentru  a  gestiona  conceptul  de  egalitate,  servește  foarte  bine regimurilor  dictatoriale,  nu  și  celor  liberale.  De  altfel,  această  paradigmă  ale cărei  baze  au  fost  puse  de  sociologul  francez  Auguste  Comte  a  influențat  de-a lungul  timpului  ideologii  ca  socialismul  utopic  și  gânditori  ca  Marx,  Engels, Marcuse,  Althusser.  Niciun  curent,  ideologie  sau  gândire  liberală  și  nici gânditori liberali. Mulțimile de stânga – unite prin conceptul de egalitate – sunt mulțimi  clasice,  rigide,  în  care  orice  element  se  află  acolo  unde  este  ori dimpotrivă.  Mulțimile  de  dreapta  –  unite  prin  conceptul  de  libertate  –  sunt mulțimi vagi, nonconformiste, care sfidează limitele. Schimbarea paradigmei și, implicit, a modului de gândire și de decizie reprezintă o necesitate. Democrația liberală are nevoie de o știință deschisă la posibilități și la alternative, care-și are baza  în  teoria  cuantică  și  în  teoriile  haosului  (teoria  catastrofelor,  teoria fractalilor, teoria  atractorilor  stranii).  Tot în  acest  context, legat  de nevoia de  o nouă  paradigmă,  o  să  ne  referim  la  un  citat  din  același  Suveran  Pontif  –  Ioan Paul  al  II-lea:  „Știința  poate  purifica  religia  de  erori  și  superstiții,  religia  poate purifica știința de idolatrii și absoluturi false.”

BIOGRAFIA  AUTORULUI.  Corneliu  Sofronie  este  cercetător  științific principal, doctor în științe. Activitatea sa de cercetare desfășurată pe parcursul a 30 de ani,  cei  mai  mulți  dintre ei în  Laboratorul de psihologie din  Institutul  de Cercetări și Modernizări Energetice București, a avut ca scop – așa cum remarcă atât prof.univ. dr. Mihai Golu, cât și acad. Gleb Drăgan – în studiile introductive la  cartea  Psihologia  ordinii.  „Psihologia  cuantică‖,  revizuirea  inovatoare  și modernizarea psihologiei în concordanță cu exigențele metodologice impuse de paradigma  sistemico-cibernetico-sinergetică,  de  teoria  cuantică  și  de  teoriile morfologice  (teoria  catastrofelor,  teoria  fractalilor,  teoria  haosului,  efectul fluturelui).  Necesitatea  unei  asemenea  modernizări  este  unanim  împărtășită  în rândul  psihologilor,  ea  fiind  evidențiată  și  accentuată  de  limitele  schemelor teoretico-metodologice  actuale,  încă  puternic  tributare  paradigmei  atomo-descriptiviste  și  univoc-deterministe  promovate  de  mecanica  și  fizica  clasică. Spiritul acestei paradigme a fost respectat și încorporat într-o manieră sau alta în modelele  teoretico-aplicative  ale  tuturor  curentelor  și  școlilor  psihologiei tradiționale–asociaționism,  gestaltism,  introspecționism,  psihanaliză, behaviorism.  Corneliu  Sofronie  a  publicat  împreună  cu  Roxana  Zubcov  mai multe  cărți,  din  care  amintim:  „Măsură  pentru  Diavol  și  bunul  Dumnezeu‖, „Psihologia  ordinii.  Psihologia  cuantică‖,  „Psihologia  poporului  român  în perioada  postdecembristă.  Tipologii  de  supraviețuire‖,  „Tipologii  criminale, tipologii  suicidare‖.  Autorul  a  participat  cu  lucrări  la  peste  20  de  Congrese Europene,  Mondiale  și  de  Psihologie  aplicată  (la  Beijing,  cu  participarea Laureatului Nobel Daniel Kahneman; Dublin, cu participarea Laureatului Nobel Herbert  Simon;  Atena,  Montreal,  Singapore,  Hawaii,  Viena,  Londra,  Roma, Berlin,  Budapesta,  Capetown  etc.).  A  publicat  în  mai  multe  reviste internaționale,  câteva  dintre  aceste  articole  fiind  preluate  pe  platformele Zenodo,  patronate  de  CERN  Geneva  –  unde  au  ajuns  la  peste  12000  de vizualizări  și  peste  11000  de  descărcări  în  42  de  țări.  A  fost  inclus  în  „Istoria psihologiei Universale‖ (Ion Mânzat, Ed. Univers Enciclopedic Gold, 2007), în „Dictionar  explicativ  de  logopedie‖  (Ed.  Polirom,  2011)  și  în  „Who  is  Who?  / Enciclopedia personalităților din România‖ (ediția 2014).