Condițiile actuale ale dezvoltării învățământului de toate gradele impun tot mai mult perfecționarea metodelor și procedeelor didactice, precum și modernizarea cadrului în care se desfășoară întregul proces instructiv-educativ, în vederea pregătirii copiilor pentru școală.

Dezvoltarea limbajului copiilor constituie o sarcină de bază, datorită importanței pe care o are vorbirea la această vârstă în dezvoltarea multilaterală și, în special, intelectuală a copilului.

Cunoscând particularitățile gândirii și ale limbajului copiilor de vârstă preșcolară, având la bază experiența de la grupă și obiectivele formulate, mi-am îndreptat atenția asupra formării deprinderilor de exprimare corectă la copiii preșcolari.

Pentru realizarea acestor obiective, jocul didactic mi s-a părut o activitate cu cele mai complexe valențe instructiv-educative, respectând în același timp particularitățile caracteristice vârstei.

Am considerat că jocul didactic poate contribui mai bine decât alte genuri de activitate la realizarea obiectivelor privind dezvoltarea limbajului și a vorbirii copiilor. Jocul didactic se impune ca o activitate care asigură, în cel mai înalt grad, desfășurarea de către copii a acțiunilor obiectuale în mod independent, stimulând participarea activă, intelectuală, a fiecărui copil — deci descoperirea, prin efort propriu și direct, a unor legături între obiecte, a unor cauze și efecte.

Prin jocul didactic se asigură învățarea suficientă, pentru că este realizată de copil prin efortul său propriu.