Mihai Dragnea este o voce lirică în plină afirmare, cu o anumită rezonanță în peisajul liricii actuale, după cum se arată, mai ales, după apariția volumului de versuri Între Altair și Alcor.

Noul volum de versuri Într-un acvariu cu iluzii stă sub semnul multiplicării vocilor lirice, într-un continuă „caznă” de a lua în stăpânire universul.

În viziunea poetului, descoperirea poeziei în tot și toate este măsura tuturor lucrurilor în care se află sensul soteriologic al vieții. Poemele sunt structurate pe câteva teme și motive fie din lirica clasică, fie din cea modernă. Se pare că poetul și-a creat o suprarealitate, întrucât realitatea i se relevă cu ostilitate, devine un spațiu al claustrării, imaginat ca un acvariu care-i îngrădește libertatea, speranțele, visele.

Elena Netcu