Romanul „Speranța” este o carte ce urmărește traseul devenirii unei talentate pianiste.  Autorul surprinde cu finețe gândurile, frământările și preocupările unui grup de tineri care gravitează în jurul eroinei. Narațiunea este punctată de dialogul viu, de scurtele pasaje descriptive care aduc o notă de prospețime romanului. De remarcat că autorul nu s-a limitat doar a ne face cunoscute semnele de întrebare ci ne dă și răspunsuri la problemele celor tineri dar și ale celor mai în vârstă. Zbuciumul tineresc al Speranței, de o frivolitate ingenuă, derutează adeseori tinerii de sex opus. Autorul, atent la alcătuirea țesăturii de păianjen a interconexiunilor umane dintre personaje, nu uită să prezinte cititorului informații mai puțin cunoscute.