Nu ştiu unde eşti, dar voi continua să te caut…Voi continua să-ţi duc dorul prin fiecare ungher, prin fiecare loc, deunăzi, ocupat de noi şi de fericirea noastră. Voi lua cu mine toate amintirile noastre strânse ca într-un pahar de vise, ca într-o carte răsfoită doar de noi şi de noi. Cu braţele goale, cu sufletul gol pe dinăuntru, cu tălpile dezgolite însă cu mintea limpede, voi continua să te caut…Iar când te voi găsi, voi cuprinde cu mâinile ceea ce am ţinut atât de strâns cu sufletul şi cu inima: vocea ta, ochii tăi, glasul tăcut şi pierdut al inimii tale. Marian Toma Stancu