Imensitatea necunoașterii transpune gândurile în dimensiuni suave, redând frumusețea planetei Saturn prin conectarea intermodală, fără a fi permisă apropierea, rămânând ca o enigmă virală.

Universul, în imensitatea lui, ne inspiră și ne poartă tridimensional, permițându-ne să interacționăm și să capacităm senzații, reușind să înțelegem diferit, spre a descoperi fascinați fiecare secundă existențială.

Eu nu am scris poezie, ea m-a scris. Adeseori ideile nu mi-au dat liniște și am scris, voluntar ori involuntar, desăvârșind astfel creația. Indiferent de starea transpusă într-o manieră proprie a stilului, permit interpretări diferite, nuanțând călătorii nelimitate, agreând ca un acord puseurile transpuse la o realitate atipică.

Mă ridic, scriu, pătruns de dictare, fiecare cuvânt capătă o stare, dând personalitate, îmbrăcând astfel rândurile, în culori calde, reci, alteori incolore ca o incertitudine a ideilor, lăsându-le goale spre a fi incluse cumva într-o poveste. Mă las astfel dus de val și umblu în adânc, așternând pe coli, idei. Am crezut întotdeauna că dezavuând aceste stări îmi voi descoperi idealul.

Dacă astăzi sunt aici, nu îmi rămâne decât să mulțumesc ideilor care nu mi-au dat liniște, chinuindu-mă pe alocuri într-un sens pozitiv, spre a lăsa ceva în urma mea.

Dintr-o inspirație debordantă am purces, asumând timpului dorința de a scrie, ca o normalitate spre imprima- rea spațiului, creând mișcarea prin ideile transpuse pe foi. Astfel, aceste creații reprezintă delimitarea de a avea vreo îndeletnicire în detrimentul scrierilor, acestea decurgând într-un firesc greu de imaginat al manipulării absurdului în timpul static în care mă aflu. Ideea eliberată de un reflux al acumulărilor prin inducția posedată de emisfe- rele craniene ale celui ce mă scrie în stare euforică, mă determină să refulez prin paginarea activităților zilnice, creând .

Suntem noi un șir de dorințe? Progresul este creat de dorințe, ca tu, cititorule să devoalezi odată cu mine o parte din dorințe, trăind și călătorind vei înțelege firescul expus, punându-ți întrebări și dând răspunsuri în maniera ta abstractă. Construiește-te prin viziunile mele alegând în cele din urmă să înțelegi fiecare etapă a trăirilor .

Nu întoarce spatele aripilor sângerânde, curăță-le și apoi zboară în profunzimea conștiinței, creându-ți spațiul evolutiv spre imensitatea necunoașterii. Limitele sunt paravane ale neîmplinirii, ale fricii de a ne împiedica în ridicol.

Așa cum spunea Les Brown, nu permite ca opiniile celorlalți să devină realitatea ta.

Absolutul ești tu, fă-te mare.