E vremea potrivită de mers înainte, de privit mai atent înapoi, de desenat alte umbre, alte lumini pe cer. Am pregătit un experiment virtual: să ne imaginăm, să îndrăznim orice, dacă exişti, când vrei, să zburăm împreună pe deal. Cu ochii închişi stăpânesc lumea, bat câmpii, ceva îmi albăstreşte în vene, de prind a înverzi şi plec aşa, ceea ce mi se pare minunat…

Bucură-te de distanţe, mai e loc de o poveste! Ce ai ales ca să-mi spui?

Tăcerea e mai bună decât toate cuvintele de pe cer!

Cuvintele îmi ajung pentru a fi cu tine peste iarbă, în leagăn, în vis, departe, netulburat.

E un timp remarcabil! Îmbracă-mă într-o dorinţă şi aleargă cu ea!

Cum ar fi dacă toate dorinţele ţi s-ar împlini? Fugi fericit prin lume! Eşti pregătit?

Mintea mea nu poate potoli vântul. Timpul schimbă sensul lucrurilor.

La cine te mai rogi? Mai pot schimba ce gândeşti? Îţi pare că întreb, eu îţi răspund!

Dacă ai fi fost altfel, mai nebun, ca oricare, ploua şi în inima ta de cicoare.

Odată ne vom găsi: să fim efemeride de-o zi.

Albastru e cerul! Fă-mă frunză! Îmbrăţişează-mă în zbor să nu ne atingă valurile!

Lasă-mi gândul să alerge la tine până nu va mai fi! Cine o să te locuiască în absenţa mea?

Cum să te strig, cum să te-ajung, cum să te port, cum să-ţi arăt, să te răstorn?

Auzi cum ploaia ne desparte? Vântul şi-a făcut cuib şi disperarea. Sunt hotărâte toate, pregătite ne aşteaptă. Iubirea creşte cu tine nepotolită, la cer. Am un loc la fereastră rezervat?

Acum e târziu, vibraţia e lină. Las să treacă iarna, dacă pot lăsa… Aş spune: intră şi ai intra, visata mea! Te desfac din braţe, din gând. Trebuie să exişti undeva! Zbori la cer ca o nălucă!

Există mereu legături invizibile şi ȋntrebări pe care o persoană neatentă le poate lansa.

O ȋntrebare rămasă fără răspuns conţine ȋn ea toate posibilităţile probabile.

La sfârşit, când orizonturile devin accesibile, totul se va vedea: vor vorbi faptele ȋntâmplate sau întrebările rămase ȋn jurul nostru?

Nu am putut alunga toate ȋntrebările, le-am amânat un timp, pentru a tăcea, pentru a aduna şi risipi flori, pentru a zbura. Şi iată această carte despre tăcerile, florile, gândurile ȋntâmplate ȋn jurul nostru…

Iosefina Schirger