Oferte speciale

  • - la 2 romane comandate dintre cele ale autorului, autograf cu dedicație
  • - la 3 romane comandate, tansport gratuit

TEO, DORA și TEODORA - VOL.1+2 - roman

Categorii Roman de dragoste
Autor(i) Gabriela Stanciu Păsărin
Stoc 9 buc.
Editura Fast Editing
ISBN 978-606-9095-01-0
Anul publicării 2020
Nr. pagini 450
Format Tipărit
Autograf Autorul acordă autograf
Răsfoire carte Da
Nota 5.00 (6 voturi)
Acordă o notă

„Teo, Dora și Teodora” - trei nume ale aceleiași femei, unică în sufletul a trei bărbați care au iubit-o, ce o descriu prin prisma personală în trei povești de viață și destinîn cuprinse în trei etape diferite ale existenței ei, - un roman de factură psihologică, înainte de a fi un roman de dragoste. (vol.1 + vol.2)

 

PREFAȚĂ EDITOR: Ce poți să spui despre o ființă care trece prin viața celor din jur, atingându-i inefabil, transformându-i, apoi dispărând ca o boare de neprins, imposibil de păstrat?Teo / Dora / Teodora este un personaj care cumulează în el calități ce, chiar înjumătățite, ar fi fost suficiente pentru o singură femeie. Poate este un ideal, portretul unei femei către care scriitoarea Gabriela Stanciu Păsărin s-a îndreptat și care iată, a prins formă sub chipul unei eroine de roman. Așa cum subliniam în Cuvântul înainte la primul volum al acestui roman,  „Capacitatea de a crea acea tensiune subtilă care învăluie ca o mantie vrăjită scrisul, purtându-ne spre  un tărâm ce ne dezvăluie suficient de mult, dar niciodată totul, este o calitate pe care nu putem să nu i-o recunoaștem autoarei... Cine sunt, de fapt, Teo și Dora din cele două capitole? Citind, ne dăm seama că este una și aceeași persoană, o femeie romantică, misterioasă, tăcută dar surprinzător de puternică și hotărâtă, atunci când trebuie să își apere secretele și principiile… dar nu numai atât. Pentru fiecare din cei doi povestitori prin viața cărora a trecut, Teo sau Dora a rămas  un semn de întrebare dar și personificarea Iubirii. ”.

Teodora, cea care finalizează povestea, unind cele trei existențe într-un cerc ce se închide – ca să se deschidă, asemenea unei spirale – este acea femeie care poartă pe frontispiciul vieții sale, o deviză ce reiese clar din cele trei portretizări pe care i le face autoarea: „demnitatea, sinceritatea, profunzimea sunt cele trei principii care guvernează lumea mea interioară.” Frumoasă deviză, dar greu de pătruns de către toți actorii care evoluează pe scena ce ne oferă spectacolul divers și uneori dramatic al lumii. Dramatic, atunci cînd nu e comic, deși, cu tristețe, remarcăm că realitatea ne arată deseori că și comicul poate fi dramatic sau, mai trist, dramaticul devine comic...

  Acest al treile volum întărește  ceea ce Gabriela Păsărin a demonstrat deja prin celelalte două romane apărute anterior: este, definitoriu, o autoare de romane psihologice, care disecă, pe sute de pagini, trăirile personajelor sale (care, niciodată nu sunt facile, nici chiar cele negative). Cu o artă a scrisului deja cunoscută, recunoscută și reconoscibilă, Gabriela Stanciu Păsărin creionează cu precizia unui portretist, caractere diferite care intră în scenă atinse de aburul misterios al unei femei ce le-a marcat viața și pe care nu o pot nici uita și nici acuza direct că le-ar fi deranjat vidul existențial, pentru că această disturbare a curgerii plate a vieții lor, le-a adus în schimb sarea și piperul necesare pentru a nu uita niciodată că au trecut pe acolo.

Volumul doi, povestea despre Teodora, este construit în stilul personal și cunoscut al autoarei, cu alternanțe între narațiunea depănată de autor - de data aceasta un bărbat -  care a avut o legătură puternică cu Teodora, și paginile de Jurnal ale acesteia, punând astfel cititorul în poziția de a vedea evenimentele din punctul de vedere al ambilor eroi. Este o alegere interesantă, care a dat posibilitatea scriitoarei să desfășoare acțiunea nelimitându-se doar la perspectiva eroului-narator (ceea ce se întâmplă în romanele scrise la persoana întâi) ci, „dând dreptul la replică” și Teodo-rei. Îmbinarea pasajelor este realizată aproape ca un dialog, uneori alert, alteori dramatic. Tânăra femeie trece prin frământări care o determină chiar să comită greșeli și, fără prieteni apropiați sau părinți pe care să se poată sprijini, va duce singură greul deciziilor. George, deși implicat și chiar generatorul acestora, va afla mult mai târziu unele amănunte și „dialogul” lor  imaginar se va petrece în timpi diferiți, când numai regretele vor fi posibile.  Prezentul trecutului și trecutul prezentului se îmbină cu o deosebită artă a melanjului acțiunilor, aducând tardive înțelegeri. Şi totuşi, deşi mult întârziată, iluminarea pe care o produce această înţelegere este benefică şi necesară, chiar dacă apare după o viaţă petrecută de el într-un întuneric bizar și, de ea, într-un purgatoriu de zbateri fără răspuns.

  Romanul este categoric de natură psihologică, înainte de a fi un roman de dragoste. Subiectul ar fi banal, faptele descrise se întâmplă aproape zilnic și în multiple locații sau grupuri de persoane, dar felul în care este tratat îl scoate din acest banal, îl face să devină atractiv nu numai pentru analiza psihologică amănunțită ci, mai ales, pentru că tema majoră propusă nu este cea care ar fi părut la prima vedere, o poveste despre doi îndrăgostiți care se împiedică de o anumită situație. De fapt, tema romanului este tema necomunicării. O temă grea, complicat de abordat, dar de care Gabriela Stanciu Păsărin se achită onorabil.

La începutul relației lor, totul este minunat, delicat, profund, apropiindu-se de perfecțiune. Pe măsură ce relația evoluează, apar îndoielile , semănate de familie, de educație și de opreliștile impuse de rigorile societății care, în acele timpuri, erau destul de înrădăcinate, inoculându-se în subconștient. Dacă, în primele amintiri, George spune „ne transmiteam gânduri cărora le înțelegeam exact mesajul”, pe parcurs intervine un ermetism, generat mai mult de Teodora, cu o permanentă obsesie a unei vini imaginare sau, așa cum spuneam, o vină generată de tipicurile și rigorile vieții sociale din anii ‘80. Acest ermetism, lipsa de comunicare, temerile reciproce, îi conduc pe drumul pe care ambii se feresc să mai transmită tot ce gândesc și poate că acest lucru, viața interioară separată și temătoare, a dus la desfășurarea dramatică a evenimentelor. Îndoielile fiecăruia au determinat lipsa de sinceritate totală, au trăit fiecare drama proprie, neîncrederea că pot fi fericiți timp îndelungat și, la prima clătinare serioasă, au cedat, ea spaimei că el  nu poate face față responsabilității iar el în fața mașinațiunilor diabolice ale familiei, aliată cu Vica, o persoană interesant creionată. 

Romanul aduce pe scenă şi cîteva personaje secundare bine punctate, chiar dacă unele sunt doar fulgurante, dar ele contribuie la crearea și definirea unei atmosfere, sunt micile elemente de sprijin pentru construcția unui ansamblu care se înfiripă în jurul celor doi eroi, integrându-i în lumea acelor ani.  

  Se cuvine să amintim și un alt aspect ce ține nu numai de alcătuirea epică a romanului ci și de faptul că, prin subtile sublinieri,  ne întărește concluzia că suntem în fața unei romanciere care nu are numai un talent nativ de a scrie ci acesta este consolidat de o cultură pe măsură. Prin fine alunecări de text, suntem purtați prin muzică, pictură, literatură. Totul fără ostentație, în curgerea naturală a textului care descrie anumite situații.

  Romanul ne lasă totuși, gustul amar al ratării unor vieți datorită lipsei de comunicare, dar finalul cade ca o cortină peste sugestia că lucrurile se pot atenua, fără a avea însă putința de întoarcere în timp, pentru a șterge anii de suferință. Citit de un tânăr, ar putea să fie un semnal, un avertisment asupra unei greșeli pe care mulți o fac, trecând pe lângă fericire din cauza unor temeri nefondate, a unor orgolii, a unor tăceri așternute peste iubiri, sufocându-le.

  „Teo, Dora și Teodora” este, iată, un nou succes literar al Gabrielei Stanciu Păsărin. Probabil următoarele romane ne vor arăta și alte fațete ale personalității ei literare, din ce în ce mai conturată, o voce care se face auzită cu putere și siguranță.  

                                                                                                                                                                                         Editor, Eugenia Duță

Adaugă un comentariu

Opiniile cititorilor

Nu există comentarii. Fii primul care își spune părerea!

Adaugă o întrebare

Trebuie să fiți autentificat pentru a pune o întrebare. Autentificare Facebook

Întrebările cititorilor

Nu există întrebări. Pune o întrebare vânzătorului!
Acest site foloseste cookie-uri. Află mai multe Am înteles