Fiorul sacru, Fiorul profan

Categorii Poezie
Autor(i) Ioan Vasile Cheregi
Editura Sfântul Ierarh Nicolae
ISBN 978-606-30-3237-0
Anul publicării 2020
Nr. pagini 91
Format eBook Comercial
Răsfoire carte Da
Nota 2.83 (12 voturi)
Acordă o notă

Să scrii astăzi poezie este o chestiune de curaj, dar și de normalitate. Să citești astăzi poezie e un răsfăț al simțurilor pe care și-l îngăduie tot mai puțini. Pentru că ne grăbim...

De aceea, într-o  lume a grabei și a consumarismului, poezia părintelui Ioan Cheregi ne oprește, ne trage de mânecă și ne vorbește într-un grai simplu, când cuprins  de o ironie  fină, când  presărat de metafore surprinzătoare: că Cerul se oglindește încă pe pământ și în sufletele celor ce cred cu suflet de copil.

Mic la stat, mare la sfat și bun la scris, autorul reușește astfel la maturitate să scrie, încă cu uimire și mirare, despre lumea din jur, într-un  registru poetic ce ar cuprinde fiorul sacru, spiritualitate și moralitate (lumea satului, a căminului familial și a cercului de prieteni fiind ghicită cu ușurință) dar și versuri ce sunt pline de umor sau ironie fină.

Stilul poemelor se  apropie cumva de al poetei maici Teodosia (Zorica) Latcu, păstrând acea notă de nostalgie și iz moralizator, în care te poeți adresa lui Dumnezeu ca unui prieten, iar Fecioara Maria devine aproape un personaj de basm. Sfinții își dau mâna cu copiii într-o lume arhaică în care totul e posibil. Copil iubit al Maicii Domnului,  părintele poet lasă să transpară și să apară imaginea Fecioarei Maria în chipul mamei, al bunicii, dar și al soției - iubite într-o formă simplă, dar  elegantă în același timp: Îi mângăie Măicuţa, cu grija ei de Mamă/ La Fiul ei se roagă, cu lacrimi mijloceşte/ Pentru orice problemă, care mă depăşeşte/ Pentru durerea mea, ea intervine-ntruna/ Sunt tare fericit, m-ascultă-ntotdeauna.

Rima îmbrățișată are în ea ceva din glasul de toacă, cadențând astfel stilul poemelor într-un ton ce variază de la duios/nostalgic la moralizator sau chiar mustrător, păstrând însă o notă dedetasare și înțelepciune populară.

Uneori poeziile dau impresia de neterminat. Dar aceasta este și rostul, astfel calitatea de deschidere, de  suspendare a versului final, arată faptul că pentru că poezia se termină cu adevărat doar în veșnicie.

Cotidianul e prezentat cu ironie dar și cu ...umor: Maicilor, rugaţi-vă, că noi timp nu prea avem / Multe griji probleme mari ne apasă,/ nu putem,/ A-mplini canoanele, de la duhovnici luate, Seara ajungem acasă / nebuniţi de-atâtea rate.

Imaginile sunt, uneori, de-a dreptul surprinzătoare: Acum la început de drum / Un drum în doi frumos și lung,/ Te rog să mă îmbrățișezi / Că vorbele nu mai ajung. Ori versurile sunt încărcate de iz filosofic: Să taci când   marea-i tulburată / Atunci când viaţa e nedreaptă / Când plânsul ți-e nepotolit / Când greu-i de nesuferit /Să  taci o dată. Să taci când valurile vin / Izbindu-te mereu din plin / Când alţii te socot nebun / Deşi ţi-e mintea bun stăpân / Să taci puţin.

Să taci și să scrii, părinte, iar această carte să fie doar începutul cântecului de menestrel ce se termină cu adevărat doar în veșnicie.

Astfel, la ceas de debut, îi urăm bun venit părintelui-poet Ioan Vasile Cheregi în breasla scriitorilor și urcuș  lin întru cele ale spiritului!

 

Profesor Lavinia Bloju

 

Adaugă un comentariu

Opiniile cititorilor

Nu există comentarii. Fii primul care își spune părerea!

Adaugă o întrebare

Trebuie să fiți autentificat pentru a pune o întrebare. Autentificare Facebook

Întrebările cititorilor

Nu există întrebări. Pune o întrebare vânzătorului!
Acest site foloseste cookie-uri. Află mai multe Am înteles