Mă gândesc să caut comoara pe care o cam caută toţi. Mă gândesc să împart firele de nisip din clepsidră altfel, să-mi placă mie căderea lor. În grămăjoara în care se adună, fiecare înseamnă trecut, amintire.

Fiecare părticică de trecut a părut neînsemnată: vine alta în locul ei! Trece insesizabil un şir întreg pînă vedem că trece.  De întors, se întoarce numai clepsidra.

Ar trebui să privesc cu plăcere, zâmbind grămăjoara de nisip de până acum. Trebuie să mă asigur că voi zâmbi pentru nisipul ce va fi fost viitor, atunci când va fi ajuns amintire.