Mi-a fost dat să trăiesc atât în sudul ţării, în copilărie şi pe perioada activă, cât şi în nordul ţării, într-o zonă de munte, unde m-am mutat, după pensionare, pentru a fi alături de fiica mea.

Poeziile de faţă sunt grupate după acest parcurs, astfel:

-primele evocă nostalgic viaţa de la ţară, într-un sat de câmpie, punând accent şi pe starea actuală de declin a satului românesc, cerealier prin excelenţă;

-urmează poezii care descriu contemplativ câte ceva din frumuseţile meleagurilor bucovinene, cu o invitaţie implicită la drumeţie în această zonă;

 -ultimele poezii cuprind reflecţii şi opinii rezultate din experienţa de o viaţă, trăiri care pot induce cititorului prilej de meditaţie.

Din poezii transpare şi legătura indisolubilă dintre om şi natură, condiţie de bază a existenţei noastre.

Vă mulţumesc pentru alegere şi vă doresc lectură plăcută.

Odă OMULUI,

Acest dar divin,

Supremă creaţie

Şi de suflet plin!

(din poezia “Odă omului”)

AUTORUL